copilasi

Lista copiilor greu adoptabili

Cand ai luni sau ani de asteptare in spate intervin multe frustrari si goluri in suflet.

Te simti abandonat, te simti fara iesire, te simti ca inca odata ai esuat ca om si ca nicicand nu vei putea fi parinte. Toate aceste ganduri dezvolta carente psihice si emotionale.

In luna decembrie a anului trecut am primit o adresa acasa in care ni se prezenta accesabilitatea noastra (a parintilor adoptivi) de a parcurge Platforma copiilor greu adoptabili, fara a ni se furniza foarte multe detalii despre aceasta.

Ulterior, dintr-un grup de suport al familiilor adoptive am aflat ca aceasta platforma este de fapt o lista on-line unde sunt inregistrati copiii care timp de 9 luni nu au intrat intr-o potrivire cu nicio familie sau care desi au intrat intr-o potrivire au fost respinsi din diverse motive. Motivele constau in faptul ca sunt copilasi cu diverse grade de handicap (usor-grav), frati inseparabili sau copii de diverse etnii.

Intr-o fraza succinta…greu adoptabili.

In realitate…minunatii mult asteptate!

Ne-am programat si noi la o vizualizare. Ne-am luat liber de la serviciu si am pornit emotionati catre fetita mult dorita!

Am intrat in biroul Serviciului Adoptii unde platforma ne astepta deschisa. M-a impresionat profesionalismul angajatilor, care s-au retras discret si ne-au lasat sa o vizualizam in initimitatea noastra.

Erau 122 de pagini…

-Hai sa incepem cu pagina 122, am zis eu spontan.

Primul profil de pe pagina  era al unei fetite vesele, cu parul negru, ondulat si ochii mari…foarte mari si migdalati.

-Hai sa o notam, imi place!

Printr-un click am intrat in profilul ei si i-am citit tot istoricul medical, psihologic, educational, aptitudinal etc. Dupa, au urmat inca 14 fetite selectate, cu varsta intre 2 si 6 ani.

Este forte important de mentionat faptul ca, in alegerea unui copil din aceasta lista nu conteaza sexul si varsta pentru care sunteti atestati. Mai exact, daca cineva are atestat pentru baietel cu varsta cuprinsa intre 0-3 ani si in lista vede o fetita de 6 ani, poate merge mai departe cu potrivirea. De asemenea, puteti lua si frati chiar daca atestatul dumneavoastra nu este pentru 2 sau 3 copilasi.

Dumnezeu insa lucreaza intr-un mod neasteptat pentru fiecare dintre noi. Noi am ramas fara internet, ni s-a blocat platforma, ma rog…peripetii cu amintiri.

La finalul vizualizarii ei eram realmente epuizati psihic. Cu ochii in lacrimi, am inceput selectia.

-E cu elemente autiste, pas!

-Sunt surori si nu vor separate, pas!

-Este cu tratament psihiatric puternic de cand era bebelus, pas!

Si-am ramas cu 4…Incordarea era foarte mare si-atunci am rostit amandoi:

-Pagina 122, ea e!

I-am recitit cu atentie profilul, ne-am ridicat si i-am cerut blocarea.

Atunci cand iti place un copil si doresti sa-i vezi fisa sintetica (profilul in amanunt) se solicita blocarea acestuia pentru a ti-l putea tine rezervat. Neblocandu-l, in acelasi timp, in tara, altcineva ti-l poate gasi si dori sa-l blocheze , astfel pierzandu-l.

Doamnele de la directia noastra au fost extrem de prompte si au blocat-o imediat. Tot imediat au sunat directia de la domiciliul fetitei care, ne-a trimis fisa sintetica a acesteia intr-un sfert de ora.

A doua zi dimineata, managera de caz a fetitei ne-a sunat si impreuna am programat prima intalnire.

Acum, ne mai despart 2 zile pana la a o cunoaste…

V-am spus ca am gasit-o la pagina 122, nu? Dar ca eu si sotul suntem nascuti intr-o zi de 22, v-am spus? Sau ca ne-am cunoscut intr-o zi de 22?

Nimic nu este intamplator!

In cele 5 ore petrecute acolo am tremurat, am plans, am ras, am suspinat…si toate astea datorita lor, copilasilor!

Sunt copii cum poate nici n-ati indraznit sa visati…

Sunt asa cum ii doriti…

Si daca va temeti de selectie, nici nu e nevoie sa o faceti voi…pentru ca o va face el…

Atunci cand va asteptati mai putin, el va va gasi!

In ajunul Craciunului…

 

Mai sunt cateva zile pana la Craciun.

Eu caut retete de biscuiti cu scortisoara si ciocolata de casa. Aprind luminitele din brad si-mi fac o cafea calda si aromata. Il iau pe Teo in brate si-i miros buclele obraznice. Inca mai miros a bebele meu mic. Inchid ochii, ii pipai manutele fine si lacrimez.

La anu’ va fi si ea…

Asa mi-am spus si anul trecut. Si-o voi spune pana va veni, asta-i sigur! Doar ca…e greu Craciunul fara ea! O mie de ganduri mi-apasa sufletul…

Oare cum va fi acest Craciun pentru tine? Cine iti va lua in palma mana si te va privi in ochi cu dor? Ce luminite iti vor colora ochisorii? La cine te vei aseza in brate, cautandu-l pe Mos Craciun? Papusa sufletului meu, cui oare ii spui acuma mama? Iar ea, ce fel de mama-ti este?

Ma adun repede si-mi spun ca anul viitor vom fi sigur 4. Dumnezeu le aseaza cum stie El mai bine pe toate!

Insa e greu si dureros sa stii ca puiul tau e undeva in lume, mai aproape de tine decat ti-ai imagina si totusi nu-l cunosti.

E greu sa stii ca, copilul tau viseaza la tine si ca dorinta lui catre Mos Craciun este aceea de a avea o mama si-un tata.

Este greu sa stii ca poate locuieste intr-o camera cu cine stie cati alti copii iar acasa o asteapta o camera de poveste, doar pentru ea.

Este atat de greu cand ma asez cu Teo pe spate, sub brad si povestim, cantam, ne-mbratisam in timp ce tu…inca mai visezi la cineva care doar sa te priveasca neconditionat si sa-ti ofere un mic zambet!

In ajunul Craciunului…

Eu caut retete de biscuiti, aprind luminitele din brad, sorb dintr-o cafea aromata, miros buclele obraznice ale spiridusului meu si lacrimez…

Lacrimez visand la TINE!

Craciun fericit, spiridusa mea!!!

Mirela Retegan si copiii nascuti din inima

 

Cifra 19 are o semnificatie aparte pentru mine.

Cele mai minunate lucruri mi s-au intamplat intr-o astfel de zi: pe 19 ianuarie 2014 l-am nascut pe Teo, era prima zi in care ningea si totul in jurul meu a fost magic. Un an mai tarziu, in data de 19 martie 2015 ne-am apucat de constructia casutei noastre.

Tot intr-o data de 19, respectiv 19 februarie 2002 mi-am cunoscut „jumatatea vietii”, urmand ca exact in aceeasi zi, 14 ani mai tarziu, destinul sa ne poarte pasii catre depunerea dosarului in vederea adoptiei unei fetite.

Atunci am simtit si am inteles ca ceea ce traim este dat doar de cel de sus, noi fiind doar simple papusi in piesa de teatru a vietii noastre.

Totul a inceput intr-o zi banala, extrem de normala chiar, cand prietena mea mi-a povestit despre venirea Mirelei Retegan la Bacau, intr-o conferinta. Am sarit ca arsa si brusc ziua mi s-a inseninat. Nu cunosc OM caruia sa-i spui ceva despre sau in legatura cu fenomenul Zurli si sa nu-ti raspunda macar cu un zambet.

Nu mi-am imaginat o secunda ca intalnirea cu ea imi va revigora viata cu totul!

Revenind, va marturisesc ca pentru mine personal Zurli este ceva cu totul deosebit. Este inima si sufletul copilului meu!

Nu stiu daca v-am povestit insa Teodor are un suflet de mic artist. Este indragostit de teatru, povesti, muzica si atmosfera. Si cred eu ca toate aceste minunate abilitati si le-a dezvoltat descoperind Gasca Zurli.

Este copilul care a plans jumatate de spectacol de emotie (si eu, desigur) si care atunci cand ii cant „Pupic de noapte buna!” se cuibareste in bratele mele si-mi spune soptit ca-i tremura sufletelul.

Intalnirea cu Mirela a venit intr-o zi de 19…

Am realizat acest lucru la finalul intalnirii cu ea, cand mi-am dat seama ca totul s-a intamplat pentru mine!

Era o dimineata friguroasa, cu un miros de toamna inghetata, cu strazi goale si-o liniste suava. Am pornit grabita catre locul de intalnire. Nu dormisem toata noaptea, asemenea copilului ce-si asteapta spectacolul dorit. Mirela a aparut de printre noi (cum o face de altfel la fiecare spectacol), ne-a salutat pe toti si si-a sorbit cafeaua impreuna cu noi. Emana prin toti porii o bucurie reala a intalnirii cu noi. Se comporta natural, familiar, ca si cum ne stia de-o viata. Noi, emotionati, ne fastaciam si incercam sa-i surprindem orice detaliu pentru a-l memora.

Dezbaterea Mirelei nu a fost una normala. A fost asa: cu o cafea, cu o atmosfera calda si prietenoasa, fara exemple din carti sau X articole, cu jocuri, cantec, veselie si cu relatari personale.

A fost ca ea! Cu emotie si mult optimism.

Am invatat ca in viata nu conteaza cate lucruri sau bunuri achizitionezi, ci cate amintiri cu toti cei dragi aduni. Am invatat ca o secunda petrecuta „altfel” cu copilul tau („maimutarindu-te”, cum spun unele persoane) valoreaza cat 8 ore petrecute fara el, la serviciu. Am invatat ca TREBUIE sa-i fii alaturi si la greu (o nota mica, un esec la un concurs, o prietenie destramata) pentru ca el la randul lui sa TREBUIASCA sa ma simta mereu cu adevarat langa el!

Si spun am invatat pentru ca desi le stiam deja, din glasul Mirelei suna mereu ca niste noutati si-ti dau mereu alte si alte perspective.

Insa ceea ce m-a surprins placut si mai mult, a fost dragostea si interesul ei manifestat fata de parintii si copilasii adoptati. Mi-au placut mult cuvintele ei: „Recunosc dintr-o mie la spectacole parintii cu copilasi adoptati. Si stiti cum? Prin faptul ca li se citeste in ochi bucuria si fericirea de a se avea unii pe ceilalti, fara a detine vreo clipa comportamentul  acela acut de posesie pe care adesea il surprind la unii dintre parintii cu copii biologici.”

Asa este, Mirela…

Bucuria intalnirii cu copilul nascut din inima noastra este o bucurie ce nu poate fi definita. Este o fericire pe care o simti si se transmite in orice gest, miscare sau expresie.

Iti multumesc, Mirela pentru ca te-am cunoscut si pentru ca in sufletul tau exista un loc si pentru copiii nascuti din inima!

Sa stii ca si tu existi in inimile noastre…

happy

Fetita mea…

Fetita mea va fi cel mai scump si iubit copil.

Va fi frumoasa, cu ochii calzi si vocea blanda, cu mainile fine si moi si-un par ravasit de bucuria zambetului ei.

Va fi asemeni mie: iubitoare, bucuroasa la vederea unei simple raze de soare, dornica sa schimbe lumea printr-o vorba buna, atasata de lucrurile dragi, pasionata de dulciuri si planuri, visatoare si entuziasta.

Fetita mea va rade mult si va sari intr-un picior, va scrie despre tot ce-i place, va crede-n ea si in respect.

Se va plimba desculta-n iarba…

Si va dansa in ploaia racoroasa…

Va fi asa cum poate nimeni nu va indrazni sa fie…va fi asemeni mie, cel mai scump si iubit copil!

 

asteptare

Despre asteptare…

Anotimpul meu preferat ramane clar, primavara.

Consider ca nimic nu se compara cu bucuria renasterii, emotia primelor raze de soare, veselia culorilor si vocile zglobii ale copiilor. Cum nu poate fi permanent primavara, invat sa ma bucur de fiecare anotimp prin tot ceea ce are el mai frumos.

Toamna aceasta a debutat pentru mine cu impliniri: Teo a intrat la gradinita si are un progres uimitor, doamnele educatoare sunt minunate, am demarat un nou proiect profesional, am crestinat un ingeras si suntem pe locul 32 in listele familiilor dornice sa adopte un copil, respectiv pe locul 18 conform sexului si categoriei de varsta selectate.

E mult, e putin, ma veti intreba…

Nu stiu, si noi ne punem aceasta intrebare. Tot ceea ce stim este ca 17 familii inaintea noastra trebuie sa-si gaseasca copilul mult dorit.

Nu este usoara aceasta asteptare. Este poate cel mai greu aspect din intreg procesul de adoptie. Cu atat mai mult pentru aceia care vin si cu un bagaj de esecuri, cu luni de nereusite, cu luni de impacare cu ei si decizii asumate.

Atunci cand pornesti pe acest drum al adoptiei si il verbalizezi, toata lumea isi imagineaza ca ai gasit deja copilul, solicitandu-ti chiar si cateva detalii despre el si amintindu-ti ca ei n-ar fi putut face asta, intrebandu-te cat de sigura esti in decizia pe care tocmai ai luat-o.

Mentalitatea privind adoptia in Romania s-a schimbat foarte mult in bine insa, cu toate acestea, familia si ulterior copilul sunt totusi priviti cu un oarecare scepticism.

De curand, o persoana foarte draga mie care a adoptat o fetita avand deja un copil biologic, mi-a impartasit faptul ca, atunci cand fetita le-a intrat in casa si-n viata, majoritatea oamenilor din jurul lor ii examinau aflandu-se permanent in asteptarea unei greseli sau al unui esec pentru a le reaminti ca niciodata cel adoptat nu se va asemana cu cel biologic.

Revenind insa la problema asteptarii…

Ei bine, aceasta asteptare este destul de lunga deoarece nu sunt copii. La nivelul judetului Bacau sunt 47 de copii apti pentru adoptie. Dintre acesti 47: mai bine de jumatate sunt cu handicap iar restul au varste destul de mari. Asadar, noi toti cei atestati trebuie sa asteptam sa i se deschida procedura de adoptie unui nou copil.

Pentru ca un copil sa fie apt spre a fi adoptat se parcurg foarte multi pasi, insa cel mai important este acordul sau mai exact refuzul rudelor pana la gradul IV de a-l ingriji. Aceste rude insa incearca sa intarzie cat mai mult posibil oferirea semnaturii. In plus, pana de curand, valabilitatea atestatului copilului era de 2 ani. Dupa acesti 2 ani, daca copilul nu era adoptat, se relua procedura privind acordul rudelor de pana la gradul IV, moment in care foarte multi se razgandeau insa nu ii luau pe micuti acasa, ramanand in continuare in grija statului.

Acum insa, incepand cu modificarile legislative din 12 august 2016, copiii sunt apti spre a fi adoptati pana implinesc varsta de 14 ani, acordul rudelor simplificandu-se foarte mult.

Cu toate acestea, noi inca asteptam. Lectia rabdarii si bucuria regasirii sunt cele mai frumoase lectii pe care viata ni le poate oferi. Si chiar si atunci cand simti ca nu mai poti astepta si te-ai gandi sa renunti, nu uita ca aceasta perioada de acalmie te poate ajuta sa te pregatesti pentru noul tau rol: acela de parinte.

Asadar, profita si reinventeaza-te: tine-i un jurnal copilului tau in care transpune-ti toate gandurile si sentimentele despre voi, despre el si toate gandurile si sentimentele care va incearca, apuca-te de un sport pentru a te relaxa (dansuri, jogging, yoga, zumba), incepe sa-i pregatesti camera (te vei simti aproape de el/ea si investitia financiara nu va fi resimtita atat de acut), exploreaza-ti hobby-urile (eu m-am apucat sa studiez designul interior), petrece timp de calitate in doi (calatoriti, organizati cine si seri romantice, mergeti la film…faceti lucruri pe care nu le veti mai putea face la fel de des atunci cand va sosi copilasul), organizati-va viata, poate ca este timpul si momentul in care sa va selectati prietenii, sa va achizionati lucruri pentru suflet, sa va renovati casa, sa invatati sau sa deprindeti bucuria gatitului, sa va descoperiti pe VOI.

Si chiar si asa, daca tot vi se va parea greu de dus aceasta perioada de asteptare, nu uitati ca acolo, undeva si el va asteapta… la fel de emotionat, la fel de incantat si poate chiar mai fericit.

Asadar, nu va abandonati visele deoarece la capatul acestui drum, cu totii vom deveni parinti!

dragoste-copii_1

Cum il pregatesc pe Teodor pentru venirea surioarei sale (Partea I)

Atunci cand aflii ca urmeaza sa mai ai un copil, venirea acestuia pe lume apare oarecum natural, in sensul ca ai la dispozitie 9 luni pentru a te acomoda atat cu ideea unei noi sarcini cat si cu venirea lui.

Acomodarea primului copil cu cel de-al doilea este si ea oarecum naturala: burtica creste iar acesta intelege ca acolo se formeaza o noua fiinta, o fiinta care vine dintr-un loc in care a fost si el, o fiinta pe care o simte printr-o simpla atingere a burticii mamei, o fiinta mica care are nevoie inclusiv de protectia lui si cu care, deocamdata, nu va fi nevoit sa imparta jucaria sau mancarea preferata.

Un alt beneficiu al fratiei naturale este faptul ca acestia isi construiesc relatia in timp iar raspunsul cu un zambet sau gangurit la auzul vocii fratelui/ surioarei mai mari, demonteaza orice urma de posibila rivalitate intre acestia/ acestea.

Imi amintesc mereu de sora mea care-mi povestea ca lucrul pe care si l-a dorit cel mai mult pe lumea asta, am fost eu! Si-atunci mama-mi confirma povestea ei spunandu-mi ca a venit la maternitate pentru a ma cunoaste cu un buchet de flori mari cat ea, ca noaptea veghea asupra patutului meu pentru a-mi asculta respiratia, ca auzindu-mi plansul sarea ca arsa sa nu pateasca nimic „copilul ei”…demonstrandu-mi cat de unica si minunata este o relatie intre frati.

Recunosc ca nu mi-a fost usor sa decid cum voi mai avea inca un copil. Tot ceea ce stiam era ca imi doresc ca Teo sa nu creasca singur si ca eu as mai avea loc in inima mea de inca o mare iubire…si-atunci am ascultat-o si m-am decis sa adopt.

Teo avea 1 an, incepuse cresa si era atat de fascinat de fetite. Observam lucrul acesta atunci cand mergeam prin magazine si se oprea la raionul cu accesorii pentru par, privind fetitele cum isi aseaza clamitele. Mai mult, doamnele de la cresa ne povesteau mereu cum atunci cand o fetita plange, Teo ii sterge lacrimile, o imbratiseaza si nu pleaca de langa ea pana nu se linisteste. Acela a fost de altfel si punctul in care am realizat ca am putea adopta deoarece si el, ca si noi, are multa iubire de oferit. Pentru ca optiunea noastra de a adopta o fetita sa fie definitiva, l-am intrebat si pe el ce si-ar dori: o surioara sau un fratior, raspunsul lui fiind hotarat…”o surioara fetita”.

Urmatorul pas a fost sa ne decidem asupra varstei. Teo fiind un capricorn veritabil, am considerat ca va trebui sa-i lasam titulatura de „frate mai mare” si am optat pentru o fetita care sa se incadreze in grupa de varsta 0-2 ani. Ulterior, pentru a ne creste sansele, am marit la 0-3 ani. Am calculat noi ca procedura de adoptie va dura 1 an si jumatate si astfel, vor fi amandoi de aceeasi varsta, respectiv in jur de 3 ani si jumatate.

Posibilitatea de a avea un bebelus am exclus-o din start deoarece: nu exista copii adoptabili sub 1 an iar cei peste 1 an ar fi bine sa ajunga la cuplurile care nu au deloc copii si care nu au putut beneficia de primul gangurit sau primii pasi. In plus, tulburarile din spectrul autist sunt usor de observat si diagnosticat abia in jurul varstei de 2 ani sau chiar mai tarziu, astfel optand pentru un copil care ar putea participa la o evaluare psihologica.

Asadar, am preferat un copilas mai mare. Mai mult, am hotarat ca odata aplicata noua lege, sa beneficiez de concediul de acomodare de 1 an si sa-mi daruiesc tot timpul lor si in special, ei. Am hotarat ca Teo, mergand deja la gradinita , i-ar putea face cunostinta cu aceasta intr-un mod foarte bland, luandu-l impreuna la pranz acasa (acomodand-o astfel si pe ea cu mediul de acolo) si initiind-o in toate jocurile si cantecelele pentru ca plecarea ulterioara din sanul nostru sa vina natural, reducand pe cat de mult posibil un potential stres suplimentar.

Referitor la pregatirea lui cu venirea unei surioare…la 2 ani si ceva i-am reamenajat camera transformand-o dintr-o camera de bebelus intr-una de viitor prescolar, profitand de ocazie si amenajandu-i si ei camera. Astfel, le-am luat patuturi la fel, accentuand la el elementele masculine prin masinute, cort de baietei, culori mai antrenante (bleu, verde, galben) iar la ea elementele feminine. Atunci a fost momentul cand, vazand cat de goala este camera ei, i-a oferit o jucarie de plus de-a lui. Acum stie ca prin orice lucru nou pe care-l punem in camera ei, se apropie venirea Catincai acasa.

Aaa…numele. Da, si asta este o buna metoda de a-l pregati. Consider ca darul cel mai de pret pe care un parinte i-l poate face copilului lui este numele. Acesta schimba destinul unui om in intregime. Dorindu-ne ca fetita noastra sa simta peste ani cat de mult am vrut-o, am decis ca indiferent de numele pe care-l va avea, noi sa-i redam o noua viata oferindu-i numele Catinca.

Asadar, am considerat ca identificand-o cu ceva concret, un nume, Teo va realiza mai usor ca este vorba de o persoana reala care va veni in viata lui. In plus, le-am lipit pe usa camerei litere ce formeaza numele lor, identificandu-si atat spatiul propriu cat si pe al ei.

De asemenea, i-am explicat printr-o poveste cum va veni ea in viata noastra, poveste pe care i-o repet la un anumit interval de timp si in care ii ofer detalii reale.

Par multe pentru un copil de 2 ani jumatate, nu?

Ei bine, nu sunt deloc. Deseori m-a surprins intrebandu-ma „Mami, vine Catinca?”, eu raspunzandu-i cu calm „Inca nu, mami. Mai dureaza putin. Te gandesti la ea?”. In astfel de momente, profit de interesul lui pentru ea si ii reamintesc ca atunci cand ea va fi acasa el va avea un bun partener de joaca, plimbandu-i cu masinutele papusile, cantand si dansand in doi, mancand impreuna, organizand pentru ei seri de filme si desene cu popcorn si limonada si ajutand-o pe mami 4 manute la prajituri.

Si-atunci ii spun: „Iti dai seama mami, ce prajituri bune vor iesi cu 4 manute mici?”.

El zambeste, se amuza si alearga fericit, asteptand-o…

parent's and baby's hands

Pasii spre adoptie, asa cum i-am parcurs eu…

Dupa cum v-am dezvaluit deja, cochetam cu ideea adoptiei inca din anul 2005, nestiind insa ca 11 ani mai tarziu, dorinta mea se va concretiza.

Dupa 5 ani de informari, intrebari, raspunsuri si muuulta meditare, am pornit la drum.

Asadar, pe data de 11 ianuarie 2016, m-am prezentat la D.G.A.S.P.C. Bacau unde mi-am exprimat intentia de a dori sa adopt un copil.

Am beneficiat de o consiliere amanuntita in urma careia am descoperit toti pasii si toate raspunsurile la dilemele noastre. Am primit un raport cu toate informatiile despre procedura si cu lista de documente in vederea intocmirii dosarului (despre consilierea de informare, conditii si intocmirea dosarului am deja 2 articole scrise, pe care va invit sa le vizionati).

In data de 19 februarie 2016 (o data deja extrem de speciala pentru noi), am depus dosarul complet impreuna cu cererea in vederea adoptiei. Pentru completarea si formularea acestei cereri vei avea nevoie de putin ajutor. Stiam ca ne dorim o fetita insa nu si ca vom avea de optat si asupra varstei, etniei, starii de sanatate, stadiului dezvoltarii neuro-psihice.

Asa am aflat ca este aproape imposibil sa adopti un copil pana intr-un an deoarece abia in jurul acestei varste li se deschide procedura de adoptie (in tot acest timp, directia luand legatura cu rudele copilului pana la gradul IV pentru a obtine semnaturi ca renunta complet la acesta).

Un alt aspect important de stiut si mentionat este optiunea legata de varsta copilului. Daca vei dori un copil de 2 ani, atunci vei fi contactat inclusiv pentru un copil de 2 ani 11 luni si 29 zile. Mai exact, optiunea 0-2 ani insemnand un copil cu varsta cuprinsa intre 0 luni si 3 ani fara o zi.

Asadar, avandu-l in vedere si pe Teo (pentru ca intotdeauna ne-am orientat in functie de el) am optat pentru o fetita cu varsta cuprinsa intre 0-3 ani. Astfel ca, daca Dumnezeu ne va ajuta si in functie de timpul mediu de asteptare declarat de statisticile realizate in Romania, in vara lui 2017 vom avea 2 copilasi in jur de 3 ani si jumatate.

Dupa depunerea dosarului si a cererii, vei primi o adresa oficiala in care esti informat asupra faptului ca esti luat in evidenta lor si ca urmeaza sa incepi procedura de atestare, indicandu-ti responsabilii de caz (1 asistent social si 1 psiholog), persoane cu care urmeaza sa tii legatura pana la finalizarea adoptiei.

Urmatorul pas il reprezinta atestarea.

Atestarea ca parinte adoptator este un proces care dureaza maxim 120 zile, perioada de timp in care trebuie sa parcurgi urmatoarele etape:

  • examen psihologic;
  • ancheta sociala;
  • cursuri de puericultura (de fapt, mai exact niste cursuri pentru dezvoltarea abilitatilor ca parinti adoptatori);
  • vizite la domiciliu;

Examenul psihologic consta in cateva teste si interviuri psihologice si continua la fiecare intrevedere. Psihologul isi va face cateva notari, inclusiv in functie de contributia ta la fiecare intalnire; raportul final intocmit avand o pondere extrem de importanta.

Asadar, vei fi evaluat ca persoana – ce copilarie ai avut, ce relatie ai avut si ai cu parintii, bunicii, fratii/ surorile, prietenii; cum ati ajuns sa formati un cuplu, ce relatie de cuplu aveti, cum sunteti la locul de munca, ce pasiuni aveti, cum vei fi ca viitor parinte.

Ancheta sociala consta intr-o precizare a bunurilor pe care le detii,evaluarea conditiilor de locuit si specificarea conditiilor materiale, completand in acest sens un buget personal si un program saptamanal personal. Nu trebuie sa ai multe camere, nici macar proprietate personala sau mobila moderna ci trebuie doar sa demonstrezi ca ai un mediu sigur, placut, confortabil si primitor pentru puiul tau. De fapt, scopul acestor 2 documente (bugetul personal si programul saptamanal) este acela de a demonstra ca puteti intretine un copil si ca, desi aveti anumite responsabilitati zilnice precum job-ul si indatoririle casnice, veti avea suficient timp si pentru familie.

Cursurile de puericultura sunt extrem de importante, utile si interesante. Aici veti intalni oameni/ familii ca si voi care nu va judeca, care va inteleg si care vor empatiza cu nevoile si asteptarile voastre. Aceste cursuri sunt de fapt 10 intalniri in care veti avea teme pentru acasa, in care veti realiza diverse jocuri de rol, in care veti afla cum va fi prima luna a copilului acasa, ce nevoi va avea, cu ce probleme va veti confrunta si metode de rezolvare a acestora, cum si cand e bine sa-i spuneti copilului ca este adoptat, cum sa abordati subiectul despre familia sa biologica, cum sa-l pedepsiti/ recompensati la inceput etc.

Este etapa cea mai valoroasa din intreg procesul de adoptie.

Mentionez si faptul ca fiecare intalnire din cadrul cursului dureaza minim 4 ore.

Vizita la domiciliu va fi obligatoriu una. Dureaza minim 3-4 ore si consta in realizarea unei evaluari sociale si psihologice. Veti sta foarte mult de vorba si se vor evalua conditiile de locuit. Conteaza foarte mult sa creati un mediu linistit si confortabil, servind poate chiar un ceai si o prajiturica. Este momentul in care puteti profita din plin de prezenta doamnelor si afla raspunsuri la orice intrebare va macina. De asemenea, aceste vizite vor continua si dupa venirea copilului acasa, timp de 2 ani (la fiecare 3 luni) pana la finalizarea monitorizarii.

Dupa toate acestea, veti fi sunati si chemati la directie pentru a sustine interviul de atestare. Un interviu simplu, de reconfirmare a informatiilor obtinute deja si de prezentare a concluziilor specialistilor. Vei intra in posesia atestatului si a raportului final de evaluare a capacitatii de a adopta, urmand o lunga perioada de asteptare.

O perioada de asteptare in care iti recomand sa te axezi pe tot ceea ce-ti face placere: excursii, lectura unor carti de specialitate, pregatire psihologica, savurat timp in doi, realizarea unei rezerve financiare pentru perioada cand vei face multe drumuri pentru a-l/o vizita sau pentru venirea acasa (hainute, jucarii, amenajarea camerei etc.). Un timp de asteptare in care sa-ti descoperi pasiuni noi, abilitati noi si in care sa te formezi intr-o noua meserie…aceea de parinte.

Din acest moment, Oficiul Roman de Adoptii urmeaza sa realizeze potrivirea teoretica dintre dumneavoastra ca familie si un copil adoptabil, conform criteriilor solicitate si a profilului dumneavoastra ca parinti. Se vor intocmi pentru fiecare directie in parte, liste cu primele 10 familii alese pentru realizarea potrivirii practice. Directia va selecta 3 familii adoptatoare, cele mai compatibile pentru copilasul adoptabil. Daca sunteti prima familie selectata, vi se va prezenta dosarul copilului (varsta, etnie, starea de sanatate, dezvoltarea neuro-psihica, istoricul familial) si o poza cu acesta si veti hotara daca mergeti mai departe cu potrivirea practica sau nu. Daca va place copilul, veti merge sa-l intalniti impreuna cu unul sau doi reprezentanti ai directiei. In realizarea potrivirii/ compatibilitatii se tine cont de apropierea fata de domiciliul copilului, vechimea atestatului si profilul psiho-social al familiei adoptatoare.

Faptul ca tot acest proces este unul destul de anevoios, este un aspect deja cunoscut de toata lumea, insa implinirile lui sunt unice oferindu-ti certitudinea ca odata inceput acest drum, la sfarsitul lui vei deveni parinte…

 

Etapele procedurii de adoptie interna, conform legislatiei in vigoare:

  1. Cererea familiei potential adoptatoare, insotita de dosarul in vederea adoptiei.
  2. Evaluarea familiei potential adoptatoare, finalizata cu obtinerea sau nu a atestatului.
  3. Potrivirea teoretica si practica.
  4. Incredintarea in vederea adoptiei.
  5. Incuviintarea adoptiei interne.
  6. Monitorizarea post adoptie.

 

 

untitled

Conditiile adoptiei si intocmirea dosarului

Dupa prima vizita la directie, ti se inmaneaza un raport care atesta realizarea activitatii de informare prealabila in vederea adoptiei, mai exact un raport care rezuma subiectele consilierii expuse in articolul trecut.

Odata cu acest raport, ti se ofera si o lista cu documentele care trebuiesc intocmite pentru realizarea dosarului.

Aceste documente sunt urmatoarele:

  • copii dupa: buletinul/ cartea de identitate;
  • copii dupa actele de studii;
  • certificatul de cazier judiciar (de la Politie);
  • adeverinte de venit sau alte documente care atesta veniturile solicitantului (de la locul de munca);
  • minimum 2 caracterizari de la ultimul sau prezentul loc de munca pentru fiecare solicitant;
  • de la Notar: declaratie autentica pe proprie raspundere din care sa rezulte ca solicitantul/ solicitantii nu sunt decazuti din drepturile parintesti si nu au copil/ copii in sistemul de protectie speciala si ca a/ au locuit efectiv si continuu pe teritoriul Romaniei in ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistand absente temporare care cumulat depasesc 3 luni;
  • tot de la Notar: copii legalizate dupa certificatul de nastere al fiecarui solicitant si certificatul de casatorie (dupa caz, inclusiv hotarare de divort sau certificat de deces);
  • de asemenea, de la Notar: copie legalizata dupa titlul de proprietate sau alt document care sa ateste dreptul de folosinta a locuintei;
  • adeverinta medicala de la medicul de familie in vederea adoptiei pentru fiecare solicitant in parte;
  • cu aceste adeverinte de la medicul de familie se va merge la Spitalul Judetean si se va obtine (contra cost) un certificat medical tip Ministerul Sanatatii, cu parafa si semnatura fiecarui medic, insotit de rezultatul evaluarii psihiatrice de la Institutul de Sanatate Mintala;

Cat despre conditiile cerute de Statul Roman pentru a adopta…ei bine, acestea sunt minime, oferind astfel cat mai multor cupluri posibilitatea de a avea copilul mult dorit.

Asadar, NU poate adopta:

  • persoana care a fost condamnata definitiv pentru o infractiune contra persoanei sau contra familiei, savarsita cu intentie, precum si pentru infractiunea de trafic de persoane sau trafic si consum ilicit de droguri;
  • persoana ori familia al carei copil beneficiaza de o masura de protectie speciala sau care este decazuta din drepturile parintesti;
  • persoana ori familia care nu a locuit efectiv si continuu pe teritoriul Romaniei in ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de evaluare si a caror absenta temporara depaseste 3 luni;

Daca doresti sa pornesti la acest drum, toate informatiile le vei gasi la D.G.A.S.P.C. Acolo, doamnele, iti vor expune toti pasii in asa fel incat, atunci cand te vei decide sa faci asta vei fi complet convins/a ca, undeva, copilul tau te asteapta deja…

Alina-Blagoi-Consiliere-de-familie-300x223

Informarea si prima consiliere in vederea adoptiei

M-am decis sa adopt…Acum ce trebuie sa fac?

Felicitari!

In inima ta tocmai ai sadit un suflet de om.

Un OM care va creste protejat de aripile tale, care te va cauta necontenit cu privirea sa curioasa, care se va cuibari in mirosul tau, care se va simti mandru ca a fost nascut din inima ta!

ACUM trebuie sa te indrepti la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din judetul tau (da o cautare pe Google si vei gasi datele de contact ale oricarui D.G.A.S.P.C. din tara).

Ajungand acolo, te vei indrepta catre Serviciul Adoptii, unde le vei solicita informatii si detalii referitoare la procesul de adoptie si le vei prezenta intentiile tale.

Rezerva-ti timp, pentru ca toate aceste detalii le vei obtine in urma unei consilieri care dureaza minim o ora si in care ti se vor prezenta urmatoarele aspecte:

  • conditiile adoptiei- interdictii la adoptie, conditii de varsta, conditiile exprimarii consimtamantului la adoptie;
  • necesitatea identificarii celei mai potrivite familii pentru un copil si acordarea de prioritate, in procesul adoptiei, nevoilor copilului;
  • modalitatea in care se realizeaza selectia celei mai potrivite familii pentru un copil;
  • eventualele consecinte ale incercarilor de eludare a procedurilor de adoptie;
  • modalitatea in care un copil devine adoptabil si principalele caracteristici ale copiilor adoptabili din Romania;
  • etapele parcurse de copil si de familie in cadrul procedurii adoptiei interne si precizarea duratei acestora;
  • factorii care pot influenta durata adoptiei;
  • documentele necesare a fi anexate cererii de eliberare a atestatului de persoana/ familie apta sa adopte si institutia competenta sa solutioneze cererea de adoptie.
  • in plus, ti se va inmana un material informativ privind toti pasii procedurii de adoptie.

Fii deschis si intreaba tot ceea ce te intereseaza sa aflii caci persoanele din fata ta au experienta profesionala necesara in a-ti elucida orice mister.

Daca locuiesti intr-un oras mare, nu ezita sa apelezi la serviciile unei asociatii abilitate (cum este Asociatia „Ador Copiii” din Timisoara, condusa de Simona Czudar). Chiar daca locuiesc in celalalt capat al tarii si imi este destul de dificil sa le vizitez, am apelat la sfaturile lor, dovedindu-se a fi nu doar extrem de utile ci si devotate emotional cauzei mele. Nu o cunosc personal pe Simona, dar exemplul ei profesional, de viata, de OM adevarat mi-a dat curajul sa cred si sa-mi urmez visul. Tot de la ele, urmand niste cursuri on-line, am invatat sa gestionez relatia care va exista intre noi ca noua familie.

Un alt model pentru mine este Anca Ivan, detinatoarea blogului copilulsufletuluimeu.blogspot.com. Cat de multe am aflat de la Anca! Va indrum cu mare drag sa o cititi. Psiholog ca si mine, Anca si-a prezentat povestea adoptiei Ilincai ca pe o consiliere virtuala, menita sa produca schimbare in orice suflet. Am trait emotiile ei, am invatat concret ce alegeri sa fac, ce pas urmeaza dupa fiecare etapa, cum vor fi primele zile acasa, vizualizand concret evolutia fetitei ei.

Pregatirea in acest proces, folosind toate aceste mijloace de informare, te va ajuta sa scapi de anxietatea inevitabila produsa de lungul drum al adoptiei.

Te va inspira, clarifica si ajuta sa ajungi la copilul sufletului tau.

Asadar, mamico si taticule, sa aveti mult succes in noul drum ales, acela al adoptiei!

letter-letters-vintage-Favim

Scrisoarea nr. 2

Draga mamei,

Daca ai stii tu cat de mult te asteptam in viata si familia noastra…

Nu te cunoastem inca, nu stim cine esti dar mama se comporta de parca ai fi intr-o vacanta, undeva…

Te visez in fiecare noapte si indiferent de cum vei fi sau ce vei face, pentru noi vei fi cea mai buna si frumoasa fetita pentru ca vei fi a noastra!

Mami si tati ti-au pregatit o camera asemenea sufletului pe care ni-l imaginam noi ca-l ai…vesela, colorata, delicata si fina. Iar Teo ti-a daruit deja doua din jucariile sale preferate. El stie ca sus vor locui „fratiorul cu surioara”. Si mai stie ca te va iubi mult si va avea grija de tine neconditionat. Stie totul despre tine pentru ca noi avem grija sa te primeasca cu toata dragostea din lume, acasa.

Iar tu, acolo unde esti, sa fii vesela si zambitoare mereu caci in curand sufletele noastre se vor intalni.

Mama te iubeste mult si te poarta zilnic in inima ei!