Povestea unui ursulet fericit si foarte iubit,Cafeluta! (poveste terapeutica despre adoptie)

Metaforele terapeutice reprezinta o foarte buna sursa psihoterapeutica de a corecta anumite traume sau a aborda teme cu o incarcatura emotionala puternica (ex: adoptia, divortul, pierderea unei persoane sau a unui lucru drag etc.) Aceste „povesti cu morala” sunt folosite atat in terapia copiilor cat si a adultilor, materialul fiind creat in functie de ceea ce dorim sa reliefam.

Inspirata de dragostea lui Teo pentru ursuletii de plus si de nevoia parintilor adoptivi de a le comunica copiilor lor intr-o forma cat mai blanda si intr-un limbaj cat mai apropiat varstei lor, despre adoptie si modul in care acestia au aparut in viata familiei lor, am creat o poveste terapeutica „de plus” despre adoptie.

Va doresc lectura placuta, plina de emotie si inspiratie…

A fost odata ca niciodata caci de nu ar fi nu am povesti, un ursulet cafeniu mic, pufos si gingas. Era vesel si jucaus, ochisorii ii sclipeau iar blanita sa te-ndemna sa-l mangai si sa-l alinti cat de mult posibil.

Era perfect si oricine si l-ar fi dorit acasa pentru a experimenta nopti cu somn linistitor si dimineti voioase. Insa, ursuletul cafeniu de luni bune statea trist si posomorat in raftul gri al magazinului din colt.

Familia sa nu putu avea grija de el si hotarara sa-l duca in grija Depozitului de jucarii. Doamnele dragute de acolo il spalara, ii cusura plusul si nastureii rosii, il stransera puternic in brate si dupa cateva luni bune in care muncisera pentru a-l face cel mai frumos ursulet, il transferara la magazinul de jucarii al doamnei Speranta.

Un nume predestinat parca pentru a-i oferi increderea si convingerea ca va ajunge in bratele unei familii iubitoare si vesele, asemeni lui.

Doamna Speranta primea periodic telefoane si vizite de la familii care isi doreau atat de mult un suflet cald si pufos dar Cafeluta nu avea niciodata norocul sa fie cel ales. Nu stia ca in curand avea sa vina ziua cand el ii va alege…

Era o dimineata senina.

Altfel decat toate celelalte. Simteai asta prin razele atat de luminoase ale soarelui, prin cantecul pasarelelor de pe pervaz, prin mirosul proaspat al florilor din camera si energia lucrurilor.

Cafeluta isi aranja nastureii cand, in pragul usii aparura EI! Fu suficienta o privire pentru a sti ca pe ei ii astepta de atata timp. Ei ii zambira. Se citea in ochii lor calzi aceeasi emotie si bucurie a regasirii. Intrebara ceva rapid si il luara entuziasti in brate. Nerabdarea si dragostea lor se transforma in lacrimi de fericire. O fericire dulce, suava si mult asteptata de toti.

Cafeluta simti imediat ca nimic pe lume nu este mai magic ca adoptia.

Si chiar daca poate nu semana perfect cu ei, nu se comporta atat de perfect ca ei sau nu vorbea perfect asemeni lor, intre ei exista deja o legatura perfecta… o legatura nascuta din inima lor.

Cu-n zambet timid, de pe un scaun ce scartaie usor in magazinul din colt, incalec pe-o sa si inchei povestea mea…povestea unui ursulet fericit si foarte iubit, Cafeluta!

Anunțuri

Prima intalnire cu copilul mult dorit

Zi si noapte visam la copilul dorit…

Ne imaginam cum va arata, ce vom face impreuna, cum se va schimba viata noastra odata cu venirea lui, cum vor decurge primele saptamani si primele luni impreuna si cum se va desfasura prima noastra intalnire.

Prima intalnire reprezinta prima imagine pe care ne-o proiectam in momentul in care luam hotararea de a adopta. De multe ori insa plecam la drum cu un bagaj insuficient de informatii.

Prima intalnire este poate cea mai importanta din tot procesul de adoptie. Motiv pentru care, trebuie sa fim suficient de pregatiti pentru ea. Mai exact, trebuie sa ne cream un plan bine stabilit si riguros. La aceasta intalnire veti fi insotiti de catre psihologul si asistentul social al directiei de care apartine copilul. Acestia vor evalua si va vor evalua ca viitori parinti, ca familie, cuplu si nu in ultimul rand, dorinta si gradul dumneavoastra de interes pentru copilas.

Tocmai de aceea, este bine ca inainte partenerii sa redeschida subiectul deciziei adoptiei si a catorva pasaje din viata lor (cum s-au cunoscut, momentul deciziei de a avea un copil etc.).

Veti observa ca este extrem de important sa aveti „aceeasi poveste” dar mai ales sa va completati in anumite relatari.

De asemenea, nu uitati ca veti fi analizati de un psiholog. Incercati sa aveti o atitudine decenta (ex: nu vorbiti la telefon cu acestia in masina, nu este politicos), deschisa (ex: nu va impotriviti recomandarilor primite), solicitati cat mai multe detalii despre copil pe perioada drumului catre acesta, fiti respectuosi si hotarati.

Nu uitati o secunda ca este dreptul vostru de a intreba orice despre copil si de a va instiinta despre orice problema sau detaliu din viata acestuia (sarcina mamei, momentul nasterii, detalii despre parinti si familia biologica, primul gangurit, primii pasi, alimentatia ca sugar etc.).

Personal, in calitate de psiholog, va marturisesc ca aceste date constituie o baza extrem de importanta in creionarea unei anamneze complete, fiind primele informatii pe care le solicit in evaluarile initiale si un bun reper pentru descoperirea cauzei unei anumite probleme.

Se impune de asemenea si documentarea despre profilul de varsta al copilului. Mai exact, daca urmeaza sa vedem un copil in varsta de 3 ani este bine sa citim despre cum este copilul la aceasta varsta: ce abilitati ar trebui sa aiba insusite, cum se situeaza in dezvoltarea diverselor paliere (cognitiv, emotional, afectiv etc.), ce alimentatie ar trebui sa aiba, ce jocuri prefera, ce achizitii educationale are dobandite etc.

Pentru ca aceasta imagine sa fie cat mai completa, va recomand sa dezbateti diverse nelamuriri intr-un grup de parinti ce au copilasi de aceeasi varsta cu al dumneavoastra.

Accesand informatiile dintr-un astfel de grup, puteti descoperi mult mai bine preocuparile copilului dumneavoastra si astfel veti putea achizitiona jucariile potrivite pentru prima intalnire si ulterior, pentru venirea acasa.

Este important sa proiectati cateva activitati pentru prima intalnire. Intrati in incapere veseli, tonici, zambitori, folosindu-va emotiile intr-un scop constructiv. Stabiliti contactul vizual cu copilul dupa care cereti sa fie lasat jos daca se afla la cineva in brate si coborati-va la nivelul acestuia, prezentandu-va. Este pozitia optima de a va analiza, observa si conecta. Ulterior, aceasta pozitie o veti putea folosi in orice criza comportamentala ori atunci cand ii veti comunica o decizie sau ii veti oferi lamuriri asupra unui lucru.

Dupa acest moment, recomandat este sa va impartiti sarcinile. Unul dintre dumneavoastra va discuta cu asistentul maternal si reprezentantii directiei, in timp ce celalalt va interactiona cu copilasul. Dupa un anumit interval de timp veti putea schimba rolurile.

Pentru a avea o interactiune optima si pozitiva cu copilul, va recomand cateva trucuri si jocuri:

  • evitati in primele 20 de minute contactul fizic cu copilul;
  • oferiti-i copilului spatiul si timpul de care are nevoie pentru a va cunoaste;
  • incercati spre mijlocul sau chiar finalul intalnirii sa-l atingeti usor pe manuta, asociind atingerea cu cateva cuvinte de apreciere rostite intr-o tonalitate blanda si calda;
  • in functie de varsta copilasului, achizitionati jucarii care sa va faciliteze interactiunea si apropierea: cuburi (pentru copilasii mai mici exista varianta de Lego Duplo), carti de povesti, seturi de minim 2 jucarii pentru a realiza jocuri de rol (2 papusi, masini), carte si creioane de colorat, puzzle-uri etc. Nu uitati de jucaria de impact, care are rolul de a-i aminti de voi. Aceasta poate fi un animalut de plus, o lampa de veghe cu muzica de relaxare, o pernuta cu personajul de desen animat preferat.
  • daca copilasul este mai marisor (peste 5 ani), puteti realiza diverse jocuri in 3 intr-o zona in care sa fiti doar voi, in intimitate (pe o patura in curte, intr-o camera goala, intr-un birou liber etc.). Jocurile au rolul de a va cunoaste mai bine si a interactiona.

Un astfel de joc este cel intitulat „Daca as fi…”. Fiecare persoana va trebui, pe rand, sa-si prezinte interesul/ preferinta pentru un animal, floare, carte, joc, haina, desen animat, culoare etc., numindu-l si argumentandu-si alegerea.

Exemplu: Daca as fi o culoare mi-ar placea sa fiu culoarea roz deoarece exprima veselie/ ma binedispune etc.

Veti observa ca un astfel de joc va va apropia grozav, va va ajuta sa va cunoasteti mai bine, va crea un moment memorabil si va consolida legatura pentru urmatoarele intrevederi, daca hotarati ca veti dori sa mergeti mai departe cu potrivirea.

Este indicat sa va alegeti foarte bine cuvintele si atitudinea, ca pana la concretizarea deciziei finale de continuare a potrivirii practice, sa nu-i oferiti iluzii si sperante inutile copilului.

De asemenea, in aceasta prima intalnire un rol extrem de important il are si asistentul maternal. Nu-l excludeti, acordati-i atentia de care are nevoie pentru a culege astfel cat mai multe date despre copil si a initia astfel in mintea si sufletul acestuia, conceptul de munca in echipa. Comportamentul dumneavoastra cald, deschis si empatic va genera cu siguranta un comportament similar din partea acestuia.

Intorcandu-va acasa, nu va sfiiti sa schimbati impresii despre copil, experienta, sa va proiectati momente sau pasaje viitoare alaturi de micut, luand calmi si detasati marea decizie.

Daca ati prins incredere pentru realizarea primei intalniri, va urez pasi binecuvantati catre copilul mult asteptat si fie ca prima privire sa va ramana vesnic in suflet iar prima voastra imbratisare sa va uneasca inimile!

Nopti cenusii

Incerc de cateva saptamani bune sa ma adun si sa scriu un nou articol.

Nu e usor … nu-mi este usor …

Pentru ca nu este un articol oarecare, este unul despre alegerile pe care trebuie sa le faci in adoptie.

Gandurile … asteptarile … dorintele … realitatea!

Din pacate, am fost pusa in situatia de care m-am temut cel mai tare, aceea de a respinge. Si nu doar un copil, ci doi! Chiar si acum mai simt durerea ranilor produse de respingerea lor… dar asta e ceea ce am simtit ca trebuia sa fac.

Probabil ca intalnirea cu copilul sufletului meu nu a venit inca…

Zilele acestea insa ceva a reusit sa ma inspire. O mamica dintr-un grup destinat adoptiei ne-a dezvaluit o superstitie de-a ei, confirmata: „Cu cat intampini mai multe piedici in realizarea unui lucru, cu atat acel lucru iti va oferi mai multa implinire!”.

Ei bine, la noi povestea nu a fost asemenea unui basm, asa cum visasem. A fost o lectie de viata traumatizanta dar necesara pentru a ne descoperi limitele.

Initial, am ales din „Lista copiilor greu adoptabili” (acea lista pe care inca v-o recomand din toata inima sa o consultati, avand deja prieteni care au copilasi minunati acasa datorita ei) o fetita de 3 ani si jumatate, din celalalt capat al tarii. Ulterior, la doar 2 saptamani distanta, am fost potriviti cu o fetita de 3 ani si 11 luni, din Bacau.

Ambele nu au fost sa fie ale noastre… Bagajul de afectiuni al parintilor, gradul de degradare psihica al copiilor, problemele medicale puse sub semnul intrebarii privind recuperarea ne-au determinat sa nu mai putem continua.

Au urmat nopti cenusii, cu vise zbuciumate, cu intrebari fara raspuns, cu multa meditare… si lacrimi…. si teama…

Insa astfel am reusit sa aflam cu adevarat tainele adoptiei! Am descoperit ca nu este suficient sa-ti doresti acest lucru. Ci trebuie sa te analizezi ca individ, ca familie, sa-ti definesti ceea ce ai putea accepta, sa evaluezi situatiile unde ti-ar putea fi greu, sa-ti descoperi resursele pe care le detii pentru a face fata potentialelor dificultati si sa stii cand si cum sa-ti „asculti” sufletul.

Acum…sunt impacata!

Si-n noptile cenusii, imi ascult inima si inchid ochii linistita caci stiu ca destinul imi e deja pecetluit…

Lista copiilor greu adoptabili

Cand ai luni sau ani de asteptare in spate intervin multe frustrari si goluri in suflet.

Te simti abandonat, te simti fara iesire, te simti ca inca odata ai esuat ca om si ca nicicand nu vei putea fi parinte. Toate aceste ganduri dezvolta carente psihice si emotionale.

In luna decembrie a anului trecut am primit o adresa acasa in care ni se prezenta accesabilitatea noastra (a parintilor adoptivi) de a parcurge Platforma copiilor greu adoptabili, fara a ni se furniza foarte multe detalii despre aceasta.

Ulterior, dintr-un grup de suport al familiilor adoptive am aflat ca aceasta platforma este de fapt o lista on-line unde sunt inregistrati copiii care timp de 9 luni nu au intrat intr-o potrivire cu nicio familie sau care desi au intrat intr-o potrivire au fost respinsi din diverse motive. Motivele constau in faptul ca sunt copilasi cu diverse grade de handicap (usor-grav), frati inseparabili sau copii de diverse etnii.

Intr-o fraza succinta…greu adoptabili.

In realitate…minunatii mult asteptate!

Ne-am programat si noi la o vizualizare. Ne-am luat liber de la serviciu si am pornit emotionati catre fetita mult dorita!

Am intrat in biroul Serviciului Adoptii unde platforma ne astepta deschisa. M-a impresionat profesionalismul angajatilor, care s-au retras discret si ne-au lasat sa o vizualizam in initimitatea noastra.

Erau 122 de pagini…

-Hai sa incepem cu pagina 122, am zis eu spontan.

Primul profil de pe pagina  era al unei fetite vesele, cu parul negru, ondulat si ochii mari…foarte mari si migdalati.

-Hai sa o notam, imi place!

Printr-un click am intrat in profilul ei si i-am citit tot istoricul medical, psihologic, educational, aptitudinal etc. Dupa, au urmat inca 14 fetite selectate, cu varsta intre 2 si 6 ani.

Este forte important de mentionat faptul ca, in alegerea unui copil din aceasta lista nu conteaza sexul si varsta pentru care sunteti atestati. Mai exact, daca cineva are atestat pentru baietel cu varsta cuprinsa intre 0-3 ani si in lista vede o fetita de 6 ani, poate merge mai departe cu potrivirea. De asemenea, puteti lua si frati chiar daca atestatul dumneavoastra nu este pentru 2 sau 3 copilasi.

Dumnezeu insa lucreaza intr-un mod neasteptat pentru fiecare dintre noi. Noi am ramas fara internet, ni s-a blocat platforma, ma rog…peripetii cu amintiri.

La finalul vizualizarii ei eram realmente epuizati psihic. Cu ochii in lacrimi, am inceput selectia.

-E cu elemente autiste, pas!

-Sunt surori si nu vor separate, pas!

-Este cu tratament psihiatric puternic de cand era bebelus, pas!

Si-am ramas cu 4…Incordarea era foarte mare si-atunci am rostit amandoi:

-Pagina 122, ea e!

I-am recitit cu atentie profilul, ne-am ridicat si i-am cerut blocarea.

Atunci cand iti place un copil si doresti sa-i vezi fisa sintetica (profilul in amanunt) se solicita blocarea acestuia pentru a ti-l putea tine rezervat. Neblocandu-l, in acelasi timp, in tara, altcineva ti-l poate gasi si dori sa-l blocheze , astfel pierzandu-l.

Doamnele de la directia noastra au fost extrem de prompte si au blocat-o imediat. Tot imediat au sunat directia de la domiciliul fetitei care, ne-a trimis fisa sintetica a acesteia intr-un sfert de ora.

A doua zi dimineata, managera de caz a fetitei ne-a sunat si impreuna am programat prima intalnire.

Acum, ne mai despart 2 zile pana la a o cunoaste…

V-am spus ca am gasit-o la pagina 122, nu? Dar ca eu si sotul suntem nascuti intr-o zi de 22, v-am spus? Sau ca ne-am imprietenit intr-o zi de 22?

Nimic nu este intamplator!

In cele 5 ore petrecute acolo am tremurat, am plans, am ras, am suspinat…si toate astea datorita lor, copilasilor!

Sunt copii cum poate nici n-ati indraznit sa visati…

Sunt asa cum ii doriti…

Si daca va temeti de selectie, nici nu e nevoie sa o faceti voi…pentru ca o va face el…

Atunci cand va asteptati mai putin, el va va gasi!

In ajunul Craciunului…

 

Mai sunt cateva zile pana la Craciun.

Eu caut retete de biscuiti cu scortisoara si ciocolata de casa. Aprind luminitele din brad si-mi fac o cafea calda si aromata. Il iau pe Teo in brate si-i miros buclele obraznice. Inca mai miros a bebele meu mic. Inchid ochii, ii pipai manutele fine si lacrimez.

La anu’ va fi si ea…

Asa mi-am spus si anul trecut. Si-o voi spune pana va veni, asta-i sigur! Doar ca…e greu Craciunul fara ea! O mie de ganduri mi-apasa sufletul…

Oare cum va fi acest Craciun pentru tine? Cine iti va lua in palma mana si te va privi in ochi cu dor? Ce luminite iti vor colora ochisorii? La cine te vei aseza in brate, cautandu-l pe Mos Craciun? Papusa sufletului meu, cui oare ii spui acuma mama? Iar ea, ce fel de mama-ti este?

Ma adun repede si-mi spun ca anul viitor vom fi sigur 4. Dumnezeu le aseaza cum stie El mai bine pe toate!

Insa e greu si dureros sa stii ca puiul tau e undeva in lume, mai aproape de tine decat ti-ai imagina si totusi nu-l cunosti.

E greu sa stii ca, copilul tau viseaza la tine si ca dorinta lui catre Mos Craciun este aceea de a avea o mama si-un tata.

Este greu sa stii ca poate locuieste intr-o camera cu cine stie cati alti copii iar acasa o asteapta o camera de poveste, doar pentru ea.

Este atat de greu cand ma asez cu Teo pe spate, sub brad si povestim, cantam, ne-mbratisam in timp ce tu…inca mai visezi la cineva care doar sa te priveasca neconditionat si sa-ti ofere un mic zambet!

In ajunul Craciunului…

Eu caut retete de biscuiti, aprind luminitele din brad, sorb dintr-o cafea aromata, miros buclele obraznice ale spiridusului meu si lacrimez…

Lacrimez visand la TINE!

Craciun fericit, spiridusa mea!!!

Mirela Retegan si copiii nascuti din inima

 

Cifra 19 are o semnificatie aparte pentru mine.

Cele mai minunate lucruri mi s-au intamplat intr-o astfel de zi: pe 19 ianuarie 2014 l-am nascut pe Teo, era prima zi in care ningea si totul in jurul meu a fost magic. Un an mai tarziu, in data de 19 martie 2015 ne-am apucat de constructia casutei noastre.

Tot intr-o data de 19, respectiv 19 februarie 2002 mi-am cunoscut „jumatatea vietii”, urmand ca exact in aceeasi zi, 14 ani mai tarziu, destinul sa ne poarte pasii catre depunerea dosarului in vederea adoptiei unei fetite.

Atunci am simtit si am inteles ca ceea ce traim este dat doar de cel de sus, noi fiind doar simple papusi in piesa de teatru a vietii noastre.

Totul a inceput intr-o zi banala, extrem de normala chiar, cand prietena mea mi-a povestit despre venirea Mirelei Retegan la Bacau, intr-o conferinta. Am sarit ca arsa si brusc ziua mi s-a inseninat. Nu cunosc OM caruia sa-i spui ceva despre sau in legatura cu fenomenul Zurli si sa nu-ti raspunda macar cu un zambet.

Nu mi-am imaginat o secunda ca intalnirea cu ea imi va revigora viata cu totul!

Revenind, va marturisesc ca pentru mine personal Zurli este ceva cu totul deosebit. Este inima si sufletul copilului meu!

Nu stiu daca v-am povestit insa Teodor are un suflet de mic artist. Este indragostit de teatru, povesti, muzica si atmosfera. Si cred eu ca toate aceste minunate abilitati si le-a dezvoltat descoperind Gasca Zurli.

Este copilul care a plans jumatate de spectacol de emotie (si eu, desigur) si care atunci cand ii cant „Pupic de noapte buna!” se cuibareste in bratele mele si-mi spune soptit ca-i tremura sufletelul.

Intalnirea cu Mirela a venit intr-o zi de 19…

Am realizat acest lucru la finalul intalnirii cu ea, cand mi-am dat seama ca totul s-a intamplat pentru mine!

Era o dimineata friguroasa, cu un miros de toamna inghetata, cu strazi goale si-o liniste suava. Am pornit grabita catre locul de intalnire. Nu dormisem toata noaptea, asemenea copilului ce-si asteapta spectacolul dorit. Mirela a aparut de printre noi (cum o face de altfel la fiecare spectacol), ne-a salutat pe toti si si-a sorbit cafeaua impreuna cu noi. Emana prin toti porii o bucurie reala a intalnirii cu noi. Se comporta natural, familiar, ca si cum ne stia de-o viata. Noi, emotionati, ne fastaciam si incercam sa-i surprindem orice detaliu pentru a-l memora.

Dezbaterea Mirelei nu a fost una normala. A fost asa: cu o cafea, cu o atmosfera calda si prietenoasa, fara exemple din carti sau X articole, cu jocuri, cantec, veselie si cu relatari personale.

A fost ca ea! Cu emotie si mult optimism.

Am invatat ca in viata nu conteaza cate lucruri sau bunuri achizitionezi, ci cate amintiri cu toti cei dragi aduni. Am invatat ca o secunda petrecuta „altfel” cu copilul tau („maimutarindu-te”, cum spun unele persoane) valoreaza cat 8 ore petrecute fara el, la serviciu. Am invatat ca TREBUIE sa-i fii alaturi si la greu (o nota mica, un esec la un concurs, o prietenie destramata) pentru ca el la randul lui sa TREBUIASCA sa ma simta mereu cu adevarat langa el!

Si spun am invatat pentru ca desi le stiam deja, din glasul Mirelei suna mereu ca niste noutati si-ti dau mereu alte si alte perspective.

Insa ceea ce m-a surprins placut si mai mult, a fost dragostea si interesul ei manifestat fata de parintii si copilasii adoptati. Mi-au placut mult cuvintele ei: „Recunosc dintr-o mie la spectacole parintii cu copilasi adoptati. Si stiti cum? Prin faptul ca li se citeste in ochi bucuria si fericirea de a se avea unii pe ceilalti, fara a detine vreo clipa comportamentul  acela acut de posesie pe care adesea il surprind la unii dintre parintii cu copii biologici.”

Asa este, Mirela…

Bucuria intalnirii cu copilul nascut din inima noastra este o bucurie ce nu poate fi definita. Este o fericire pe care o simti si se transmite in orice gest, miscare sau expresie.

Iti multumesc, Mirela pentru ca te-am cunoscut si pentru ca in sufletul tau exista un loc si pentru copiii nascuti din inima!

Sa stii ca si tu existi in inimile noastre…

Fetita mea…

Fetita mea va fi cel mai scump si iubit copil.

Va fi frumoasa, cu ochii calzi si vocea blanda, cu mainile fine si moi si-un par ravasit de bucuria zambetului ei.

Va fi asemeni mie: iubitoare, bucuroasa la vederea unei simple raze de soare, dornica sa schimbe lumea printr-o vorba buna, atasata de lucrurile dragi, pasionata de dulciuri si planuri, visatoare si entuziasta.

Fetita mea va rade mult si va sari intr-un picior, va scrie despre tot ce-i place, va crede-n ea si in respect.

Se va plimba desculta-n iarba…

Si va dansa in ploaia racoroasa…

Va fi asa cum poate nimeni nu va indrazni sa fie…va fi asemeni mie, cel mai scump si iubit copil!