dragoste-copii_1

Cum il pregatesc pe Teodor pentru venirea surioarei sale (Partea I)

Atunci cand aflii ca urmeaza sa mai ai un copil, venirea acestuia pe lume apare oarecum natural, in sensul ca ai la dispozitie 9 luni pentru a te acomoda atat cu ideea unei noi sarcini cat si cu venirea lui.

Acomodarea primului copil cu cel de-al doilea este si ea oarecum naturala: burtica creste iar acesta intelege ca acolo se formeaza o noua fiinta, o fiinta care vine dintr-un loc in care a fost si el, o fiinta pe care o simte printr-o simpla atingere a burticii mamei, o fiinta mica care are nevoie inclusiv de protectia lui si cu care, deocamdata, nu va fi nevoit sa imparta jucaria sau mancarea preferata.

Un alt beneficiu al fratiei naturale este faptul ca acestia isi construiesc relatia in timp iar raspunsul cu un zambet sau gangurit la auzul vocii fratelui/ surioarei mai mari, demonteaza orice urma de posibila rivalitate intre acestia/ acestea.

Imi amintesc mereu de sora mea care-mi povestea ca lucrul pe care si l-a dorit cel mai mult pe lumea asta, am fost eu! Si-atunci mama-mi confirma povestea ei spunandu-mi ca a venit la maternitate pentru a ma cunoaste cu un buchet de flori mari cat ea, ca noaptea veghea asupra patutului meu pentru a-mi asculta respiratia, ca auzindu-mi plansul sarea ca arsa sa nu pateasca nimic „copilul ei”…demonstrandu-mi cat de unica si minunata este o relatie intre frati.

Recunosc ca nu mi-a fost usor sa decid cum voi mai avea inca un copil. Tot ceea ce stiam era ca imi doresc ca Teo sa nu creasca singur si ca eu as mai avea loc in inima mea de inca o mare iubire…si-atunci am ascultat-o si m-am decis sa adopt.

Teo avea 1 an, incepuse cresa si era atat de fascinat de fetite. Observam lucrul acesta atunci cand mergeam prin magazine si se oprea la raionul cu accesorii pentru par, privind fetitele cum isi aseaza clamitele. Mai mult, doamnele de la cresa ne povesteau mereu cum atunci cand o fetita plange, Teo ii sterge lacrimile, o imbratiseaza si nu pleaca de langa ea pana nu se linisteste. Acela a fost de altfel si punctul in care am realizat ca am putea adopta deoarece si el, ca si noi, are multa iubire de oferit. Pentru ca optiunea noastra de a adopta o fetita sa fie definitiva, l-am intrebat si pe el ce si-ar dori: o surioara sau un fratior, raspunsul lui fiind hotarat…”o surioara fetita”.

Urmatorul pas a fost sa ne decidem asupra varstei. Teo fiind un capricorn veritabil, am considerat ca va trebui sa-i lasam titulatura de „frate mai mare” si am optat pentru o fetita care sa se incadreze in grupa de varsta 0-2 ani. Ulterior, pentru a ne creste sansele, am marit la 0-3 ani. Am calculat noi ca procedura de adoptie va dura 1 an si jumatate si astfel, vor fi amandoi de aceeasi varsta, respectiv in jur de 3 ani si jumatate.

Posibilitatea de a avea un bebelus am exclus-o din start deoarece: nu exista copii adoptabili sub 1 an iar cei peste 1 an ar fi bine sa ajunga la cuplurile care nu au deloc copii si care nu au putut beneficia de primul gangurit sau primii pasi. In plus, tulburarile din spectrul autist sunt usor de observat si diagnosticat abia in jurul varstei de 2 ani sau chiar mai tarziu, astfel optand pentru un copil care ar putea participa la o evaluare psihologica.

Asadar, am preferat un copilas mai mare. Mai mult, am hotarat ca odata aplicata noua lege, sa beneficiez de concediul de acomodare de 1 an si sa-mi daruiesc tot timpul lor si in special, ei. Am hotarat ca Teo, mergand deja la gradinita , i-ar putea face cunostinta cu aceasta intr-un mod foarte bland, luandu-l impreuna la pranz acasa (acomodand-o astfel si pe ea cu mediul de acolo) si initiind-o in toate jocurile si cantecelele pentru ca plecarea ulterioara din sanul nostru sa vina natural, reducand pe cat de mult posibil un potential stres suplimentar.

Referitor la pregatirea lui cu venirea unei surioare…la 2 ani si ceva i-am reamenajat camera transformand-o dintr-o camera de bebelus intr-una de viitor prescolar, profitand de ocazie si amenajandu-i si ei camera. Astfel, le-am luat patuturi la fel, accentuand la el elementele masculine prin masinute, cort de baietei, culori mai antrenante (bleu, verde, galben) iar la ea elementele feminine. Atunci a fost momentul cand, vazand cat de goala este camera ei, i-a oferit o jucarie de plus de-a lui. Acum stie ca prin orice lucru nou pe care-l punem in camera ei, se apropie venirea Catincai acasa.

Aaa…numele. Da, si asta este o buna metoda de a-l pregati. Consider ca darul cel mai de pret pe care un parinte i-l poate face copilului lui este numele. Acesta schimba destinul unui om in intregime. Dorindu-ne ca fetita noastra sa simta peste ani cat de mult am vrut-o, am decis ca indiferent de numele pe care-l va avea, noi sa-i redam o noua viata oferindu-i numele Catinca.

Asadar, am considerat ca identificand-o cu ceva concret, un nume, Teo va realiza mai usor ca este vorba de o persoana reala care va veni in viata lui. In plus, le-am lipit pe usa camerei litere ce formeaza numele lor, identificandu-si atat spatiul propriu cat si pe al ei.

De asemenea, i-am explicat printr-o poveste cum va veni ea in viata noastra, poveste pe care i-o repet la un anumit interval de timp si in care ii ofer detalii reale.

Par multe pentru un copil de 2 ani jumatate, nu?

Ei bine, nu sunt deloc. Deseori m-a surprins intrebandu-ma „Mami, vine Catinca?”, eu raspunzandu-i cu calm „Inca nu, mami. Mai dureaza putin. Te gandesti la ea?”. In astfel de momente, profit de interesul lui pentru ea si ii reamintesc ca atunci cand ea va fi acasa el va avea un bun partener de joaca, plimbandu-i cu masinutele papusile, cantand si dansand in doi, mancand impreuna, organizand pentru ei seri de filme si desene cu popcorn si limonada si ajutand-o pe mami 4 manute la prajituri.

Si-atunci ii spun: „Iti dai seama mami, ce prajituri bune vor iesi cu 4 manute mici?”.

El zambeste, se amuza si alearga fericit, asteptand-o…

parent's and baby's hands

Pasii spre adoptie, asa cum i-am parcurs eu…

Dupa cum v-am dezvaluit deja, cochetam cu ideea adoptiei inca din anul 2005, nestiind insa ca 11 ani mai tarziu, dorinta mea se va concretiza.

Dupa 5 ani de informari, intrebari, raspunsuri si muuulta meditare, am pornit la drum.

Asadar, pe data de 11 ianuarie 2016, m-am prezentat la D.G.A.S.P.C. Bacau unde mi-am exprimat intentia de a dori sa adopt un copil.

Am beneficiat de o consiliere amanuntita in urma careia am descoperit toti pasii si toate raspunsurile la dilemele noastre. Am primit un raport cu toate informatiile despre procedura si cu lista de documente in vederea intocmirii dosarului (despre consilierea de informare, conditii si intocmirea dosarului am deja 2 articole scrise, pe care va invit sa le vizionati).

In data de 19 februarie 2016 (o data deja extrem de speciala pentru noi), am depus dosarul complet impreuna cu cererea in vederea adoptiei. Pentru completarea si formularea acestei cereri vei avea nevoie de putin ajutor. Stiam ca ne dorim o fetita insa nu si ca vom avea de optat si asupra varstei, etniei, starii de sanatate, stadiului dezvoltarii neuro-psihice.

Asa am aflat ca este aproape imposibil sa adopti un copil pana intr-un an deoarece abia in jurul acestei varste li se deschide procedura de adoptie (in tot acest timp, directia luand legatura cu rudele copilului pana la gradul IV pentru a obtine semnaturi ca renunta complet la acesta).

Un alt aspect important de stiut si mentionat este optiunea legata de varsta copilului. Daca vei dori un copil de 2 ani, atunci vei fi contactat inclusiv pentru un copil de 2 ani 11 luni si 29 zile. Mai exact, optiunea 0-2 ani insemnand un copil cu varsta cuprinsa intre 0 luni si 3 ani fara o zi.

Asadar, avandu-l in vedere si pe Teo (pentru ca intotdeauna ne-am orientat in functie de el) am optat pentru o fetita cu varsta cuprinsa intre 0-3 ani. Astfel ca, daca Dumnezeu ne va ajuta si in functie de timpul mediu de asteptare declarat de statisticile realizate in Romania, in vara lui 2017 vom avea 2 copilasi in jur de 3 ani si jumatate.

Dupa depunerea dosarului si a cererii, vei primi o adresa oficiala in care esti informat asupra faptului ca esti luat in evidenta lor si ca urmeaza sa incepi procedura de atestare, indicandu-ti responsabilii de caz (1 asistent social si 1 psiholog), persoane cu care urmeaza sa tii legatura pana la finalizarea adoptiei.

Urmatorul pas il reprezinta atestarea.

Atestarea ca parinte adoptator este un proces care dureaza maxim 120 zile, perioada de timp in care trebuie sa parcurgi urmatoarele etape:

  • examen psihologic;
  • ancheta sociala;
  • cursuri de puericultura (de fapt, mai exact niste cursuri pentru dezvoltarea abilitatilor ca parinti adoptatori);
  • vizite la domiciliu;

Examenul psihologic consta in cateva teste si interviuri psihologice si continua la fiecare intrevedere. Psihologul isi va face cateva notari, inclusiv in functie de contributia ta la fiecare intalnire; raportul final intocmit avand o pondere extrem de importanta.

Asadar, vei fi evaluat ca persoana – ce copilarie ai avut, ce relatie ai avut si ai cu parintii, bunicii, fratii/ surorile, prietenii; cum ati ajuns sa formati un cuplu, ce relatie de cuplu aveti, cum sunteti la locul de munca, ce pasiuni aveti, cum vei fi ca viitor parinte.

Ancheta sociala consta intr-o precizare a bunurilor pe care le detii,evaluarea conditiilor de locuit si specificarea conditiilor materiale, completand in acest sens un buget personal si un program saptamanal personal. Nu trebuie sa ai multe camere, nici macar proprietate personala sau mobila moderna ci trebuie doar sa demonstrezi ca ai un mediu sigur, placut, confortabil si primitor pentru puiul tau. De fapt, scopul acestor 2 documente (bugetul personal si programul saptamanal) este acela de a demonstra ca puteti intretine un copil si ca, desi aveti anumite responsabilitati zilnice precum job-ul si indatoririle casnice, veti avea suficient timp si pentru familie.

Cursurile de puericultura sunt extrem de importante, utile si interesante. Aici veti intalni oameni/ familii ca si voi care nu va judeca, care va inteleg si care vor empatiza cu nevoile si asteptarile voastre. Aceste cursuri sunt de fapt 10 intalniri in care veti avea teme pentru acasa, in care veti realiza diverse jocuri de rol, in care veti afla cum va fi prima luna a copilului acasa, ce nevoi va avea, cu ce probleme va veti confrunta si metode de rezolvare a acestora, cum si cand e bine sa-i spuneti copilului ca este adoptat, cum sa abordati subiectul despre familia sa biologica, cum sa-l pedepsiti/ recompensati la inceput etc.

Este etapa cea mai valoroasa din intreg procesul de adoptie.

Mentionez si faptul ca fiecare intalnire din cadrul cursului dureaza minim 4 ore.

Vizita la domiciliu va fi obligatoriu una. Dureaza minim 3-4 ore si consta in realizarea unei evaluari sociale si psihologice. Veti sta foarte mult de vorba si se vor evalua conditiile de locuit. Conteaza foarte mult sa creati un mediu linistit si confortabil, servind poate chiar un ceai si o prajiturica. Este momentul in care puteti profita din plin de prezenta doamnelor si afla raspunsuri la orice intrebare va macina. De asemenea, aceste vizite vor continua si dupa venirea copilului acasa, timp de 2 ani (la fiecare 3 luni) pana la finalizarea monitorizarii.

Dupa toate acestea, veti fi sunati si chemati la directie pentru a sustine interviul de atestare. Un interviu simplu, de reconfirmare a informatiilor obtinute deja si de prezentare a concluziilor specialistilor. Vei intra in posesia atestatului si a raportului final de evaluare a capacitatii de a adopta, urmand o lunga perioada de asteptare.

O perioada de asteptare in care iti recomand sa te axezi pe tot ceea ce-ti face placere: excursii, lectura unor carti de specialitate, pregatire psihologica, savurat timp in doi, realizarea unei rezerve financiare pentru perioada cand vei face multe drumuri pentru a-l/o vizita sau pentru venirea acasa (hainute, jucarii, amenajarea camerei etc.). Un timp de asteptare in care sa-ti descoperi pasiuni noi, abilitati noi si in care sa te formezi intr-o noua meserie…aceea de parinte.

Din acest moment, Oficiul Roman de Adoptii urmeaza sa realizeze potrivirea teoretica dintre dumneavoastra ca familie si un copil adoptabil, conform criteriilor solicitate si a profilului dumneavoastra ca parinti. Se vor intocmi pentru fiecare directie in parte, liste cu primele 10 familii alese pentru realizarea potrivirii practice. Directia va selecta 3 familii adoptatoare, cele mai compatibile pentru copilasul adoptabil. Daca sunteti prima familie selectata, vi se va prezenta dosarul copilului (varsta, etnie, starea de sanatate, dezvoltarea neuro-psihica, istoricul familial) si o poza cu acesta si veti hotara daca mergeti mai departe cu potrivirea practica sau nu. Daca va place copilul, veti merge sa-l intalniti impreuna cu unul sau doi reprezentanti ai directiei. In realizarea potrivirii/ compatibilitatii se tine cont de apropierea fata de domiciliul copilului, vechimea atestatului si profilul psiho-social al familiei adoptatoare.

Faptul ca tot acest proces este unul destul de anevoios, este un aspect deja cunoscut de toata lumea, insa implinirile lui sunt unice oferindu-ti certitudinea ca odata inceput acest drum, la sfarsitul lui vei deveni parinte…

 

Etapele procedurii de adoptie interna, conform legislatiei in vigoare:

  1. Cererea familiei potential adoptatoare, insotita de dosarul in vederea adoptiei.
  2. Evaluarea familiei potential adoptatoare, finalizata cu obtinerea sau nu a atestatului.
  3. Potrivirea teoretica si practica.
  4. Incredintarea in vederea adoptiei.
  5. Incuviintarea adoptiei interne.
  6. Monitorizarea post adoptie.

 

 

untitled

Conditiile adoptiei si intocmirea dosarului

Dupa prima vizita la directie, ti se inmaneaza un raport care atesta realizarea activitatii de informare prealabila in vederea adoptiei, mai exact un raport care rezuma subiectele consilierii expuse in articolul trecut.

Odata cu acest raport, ti se ofera si o lista cu documentele care trebuiesc intocmite pentru realizarea dosarului.

Aceste documente sunt urmatoarele:

  • copii dupa: buletinul/ cartea de identitate;
  • copii dupa actele de studii;
  • certificatul de cazier judiciar (de la Politie);
  • adeverinte de venit sau alte documente care atesta veniturile solicitantului (de la locul de munca);
  • minimum 2 caracterizari de la ultimul sau prezentul loc de munca pentru fiecare solicitant;
  • de la Notar: declaratie autentica pe proprie raspundere din care sa rezulte ca solicitantul/ solicitantii nu sunt decazuti din drepturile parintesti si nu au copil/ copii in sistemul de protectie speciala si ca a/ au locuit efectiv si continuu pe teritoriul Romaniei in ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistand absente temporare care cumulat depasesc 3 luni;
  • tot de la Notar: copii legalizate dupa certificatul de nastere al fiecarui solicitant si certificatul de casatorie (dupa caz, inclusiv hotarare de divort sau certificat de deces);
  • de asemenea, de la Notar: copie legalizata dupa titlul de proprietate sau alt document care sa ateste dreptul de folosinta a locuintei;
  • adeverinta medicala de la medicul de familie in vederea adoptiei pentru fiecare solicitant in parte;
  • cu aceste adeverinte de la medicul de familie se va merge la Spitalul Judetean si se va obtine (contra cost) un certificat medical tip Ministerul Sanatatii, cu parafa si semnatura fiecarui medic, insotit de rezultatul evaluarii psihiatrice de la Institutul de Sanatate Mintala;

Cat despre conditiile cerute de Statul Roman pentru a adopta…ei bine, acestea sunt minime, oferind astfel cat mai multor cupluri posibilitatea de a avea copilul mult dorit.

Asadar, NU poate adopta:

  • persoana care a fost condamnata definitiv pentru o infractiune contra persoanei sau contra familiei, savarsita cu intentie, precum si pentru infractiunea de trafic de persoane sau trafic si consum ilicit de droguri;
  • persoana ori familia al carei copil beneficiaza de o masura de protectie speciala sau care este decazuta din drepturile parintesti;
  • persoana ori familia care nu a locuit efectiv si continuu pe teritoriul Romaniei in ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de evaluare si a caror absenta temporara depaseste 3 luni;

Daca doresti sa pornesti la acest drum, toate informatiile le vei gasi la D.G.A.S.P.C. Acolo, doamnele, iti vor expune toti pasii in asa fel incat, atunci cand te vei decide sa faci asta vei fi complet convins/a ca, undeva, copilul tau te asteapta deja…

Alina-Blagoi-Consiliere-de-familie-300x223

Informarea si prima consiliere in vederea adoptiei

M-am decis sa adopt…Acum ce trebuie sa fac?

Felicitari!

In inima ta tocmai ai sadit un suflet de om.

Un OM care va creste protejat de aripile tale, care te va cauta necontenit cu privirea sa curioasa, care se va cuibari in mirosul tau, care se va simti mandru ca a fost nascut din inima ta!

ACUM trebuie sa te indrepti la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din judetul tau (da o cautare pe Google si vei gasi datele de contact ale oricarui D.G.A.S.P.C. din tara).

Ajungand acolo, te vei indrepta catre Serviciul Adoptii, unde le vei solicita informatii si detalii referitoare la procesul de adoptie si le vei prezenta intentiile tale.

Rezerva-ti timp, pentru ca toate aceste detalii le vei obtine in urma unei consilieri care dureaza minim o ora si in care ti se vor prezenta urmatoarele aspecte:

  • conditiile adoptiei- interdictii la adoptie, conditii de varsta, conditiile exprimarii consimtamantului la adoptie;
  • necesitatea identificarii celei mai potrivite familii pentru un copil si acordarea de prioritate, in procesul adoptiei, nevoilor copilului;
  • modalitatea in care se realizeaza selectia celei mai potrivite familii pentru un copil;
  • eventualele consecinte ale incercarilor de eludare a procedurilor de adoptie;
  • modalitatea in care un copil devine adoptabil si principalele caracteristici ale copiilor adoptabili din Romania;
  • etapele parcurse de copil si de familie in cadrul procedurii adoptiei interne si precizarea duratei acestora;
  • factorii care pot influenta durata adoptiei;
  • documentele necesare a fi anexate cererii de eliberare a atestatului de persoana/ familie apta sa adopte si institutia competenta sa solutioneze cererea de adoptie.
  • in plus, ti se va inmana un material informativ privind toti pasii procedurii de adoptie.

Fii deschis si intreaba tot ceea ce te intereseaza sa aflii caci persoanele din fata ta au experienta profesionala necesara in a-ti elucida orice mister.

Daca locuiesti intr-un oras mare, nu ezita sa apelezi la serviciile unei asociatii abilitate (cum este Asociatia „Ador Copiii” din Timisoara, condusa de Simona Czudar). Chiar daca locuiesc in celalalt capat al tarii si imi este destul de dificil sa le vizitez, am apelat la sfaturile lor, dovedindu-se a fi nu doar extrem de utile ci si devotate emotional cauzei mele. Nu o cunosc personal pe Simona, dar exemplul ei profesional, de viata, de OM adevarat mi-a dat curajul sa cred si sa-mi urmez visul. Tot de la ele, urmand niste cursuri on-line, am invatat sa gestionez relatia care va exista intre noi ca noua familie.

Un alt model pentru mine este Anca Ivan, detinatoarea blogului copilulsufletuluimeu.blogspot.com. Cat de multe am aflat de la Anca! Va indrum cu mare drag sa o cititi. Psiholog ca si mine, Anca si-a prezentat povestea adoptiei Ilincai ca pe o consiliere virtuala, menita sa produca schimbare in orice suflet. Am trait emotiile ei, am invatat concret ce alegeri sa fac, ce pas urmeaza dupa fiecare etapa, cum vor fi primele zile acasa, vizualizand concret evolutia fetitei ei.

Pregatirea in acest proces, folosind toate aceste mijloace de informare, te va ajuta sa scapi de anxietatea inevitabila produsa de lungul drum al adoptiei.

Te va inspira, clarifica si ajuta sa ajungi la copilul sufletului tau.

Asadar, mamico si taticule, sa aveti mult succes in noul drum ales, acela al adoptiei!

letter-letters-vintage-Favim

Scrisoarea nr. 2

Draga mamei,

Daca ai stii tu cat de mult te asteptam in viata si familia noastra…

Nu te cunoastem inca, nu stim cine esti dar mama se comporta de parca ai fi intr-o vacanta, undeva…

Te visez in fiecare noapte si indiferent de cum vei fi sau ce vei face, pentru noi vei fi cea mai buna si frumoasa fetita pentru ca vei fi a noastra!

Mami si tati ti-au pregatit o camera asemenea sufletului pe care ni-l imaginam noi ca-l ai…vesela, colorata, delicata si fina. Iar Teo ti-a daruit deja doua din jucariile sale preferate. El stie ca sus vor locui „fratiorul cu surioara”. Si mai stie ca te va iubi mult si va avea grija de tine neconditionat. Stie totul despre tine pentru ca noi avem grija sa te primeasca cu toata dragostea din lume, acasa.

Iar tu, acolo unde esti, sa fii vesela si zambitoare mereu caci in curand sufletele noastre se vor intalni.

Mama te iubeste mult si te poarta zilnic in inima ei!

Mother-and-Child-Holding-Hands-photo8_com-free-pics-640x425

Cum stiu daca imi doresc cu adevarat sa adopt?

Decizia…marea decizie…totul pleaca de la ea!

De regula, in viata, luam foarte multe decizii inca de la o varsta frageda: rochita rosie sau cea roz, papusa sirena sau bebe, pictez sau colorez, mananc ou Kinder sau inghetata…toate aceste mici si nesemnificative alegeri ne dezvolta abilitatea de a invata ce si cum sa decidem si desigur, de a invata despre noi.

In spatele fiecarei decizii sta o noua descifrare a noastra, un nou pas spre construirea unei identitati unice si compacte.

Insa in viata, parcurgem momente cand deciziile nu mai sunt simple alegeri, ci modalitati prin care viata noastra de pana in acel moment poate lua o turnura total diferita.

Sa-mi schimb serviciul sau nu, sa ma mut intr-o locuinta noua sau sa mai astept, sa fac un copil sau nu…

Cea mai minunata si totodata cea mai dificila decizie este aceea de a avea un copil.

Oare este momentul acum, cum va fi, daca-mi va fi rau in sarcina, daca va plange noaptea, daca nu-l voi putea alapta, daca va fi bolnav?

Incertitudini, asa-i?

Asezi insa totul pe foaie si te decizi!

Creezi un buget, vorbesti cu matusa/ prietena/ sora sa te ajute si sa-ti imprumute niste hainute, un patut, eventual un carut. Intrii pe internet si te informezi despre sarcina, alaptare, cresterea bebelusului etc….si cel mai important aspect, vezi si cunosti zi de zi femei care prin asta au trecut.

In cazul adoptiei insa, lucrurile nu stau chiar asa…

Nu cunosti multe persoane care sa fi trecut prin asta sau poate chiar niciuna, auzi tot mai des eticheta „este adoptat”, ai crescut poate sub mentalitatea ca nefiind al tau, ci adoptat, iti va da in cap, iti va fura din casa, va fi mereu un copil problema…

Cat de nebun ai putea fi sa faci acest pas, expunandu-te la atatea riscuri?

Si totusi, sunt foarte multe persoane care au facut-o si care au o viata frumoasa si o familie fericita.

Care au fost motivele pentru care s-au decis sa faca acest pas?

Pai sa vedem…

Rata cea mai mare de adoptii este intalnita la cuplurile/ familiile care nu au putut avea copii sau care, epuizati de esecuri, abandoneaza lupta cu infertilitatea. Urmeaza familiile monoparentale, in general femeile care nu si-au gasit partenerul de viata potrivit dar isi doresc sa devina mame. Dupa, ar fi familiile care au un copil biologic, si-l doresc pe al doilea si nu-l pot obtine. Iar in cele din urma, sunt acele familii care isi doresc mai presus de orice sa faca acest pas in viata lor (motivele: simt o chemare, din marinimie, pentru a schimba viata unui copil etc.).

Va marturisesc ca in decursul ultimilor 5 ani am fost pe rand in fiecare dintre toate aceste etape, excluzand-o pe cea a familiei monoparentale pentru ca nu a fost cazul meu si ajungand in punctul in care am realizat ca-mi doresc din suflet sa mai am un copil ASA, ADOPTAND.

Desigur ca am fost priviti ciudat, ca ni s-a spus ca ne complicam, ca ii vom face rau lui Teo, ca ne va fi foarte greu insa cu fiecare indemn sa NU, noi ne doream sa DA!

Intalnind oameni, copii si familii care au adoptat mi-am reconfirmat credinta despre cat de minunat este sa treci prin asa ceva.

In plus, dragii mei cititori, in dezvoltarea unui om ponderea se imparte astfel: 20% gena, 40% influenta familiei in care individul creste, 25% educatia iar 15% influenta anturajului sau a societatii in general.

Cum stiu cu adevarat daca imi doresc sa adopt?

Nu stiu, o simti…

Simti ca veselia si fericirea unui copil ti-ar lumina casa, ca bratele lui/ ale ei in jurul gatului tau ti-ar imbratisa sufletul, ca vocea lui/ a ei ti-ar incalzi corpul, ca simplul cuvant MAMA te-ar trezi la viata. Daca vrei si nu te poti decide: informeaza-te despre procedura, citeste sau cunoaste si alte povesti si asculta-ti inima…poate are nevoie de o simpla minune in viata ei!

Concluzionez cu o vorba tare draga:

If you put a violin in a child’s hands, that child will never hold a gun.”

( Jose Antonio Abreu, muzician si fondatorul „El Sistema”)

 

8

Cum m-am decis sa adopt

Inca de pe vremea adolescentei noastre visam ca vom avea doi copii: unul facut de noi si unul adoptat.

Insa niciodata nu ne-am imaginat ca destinul chiar lucrul acesta ni l-a si rezervat.

Povestea noastra a inceput in anul 2011 cand, convinsi de faptul ca ne vom petrece restul vietii impreuna, cochetam cu ideea de a avea un copil.

Doar ce, nunta si botez se pot face si impreuna, nu-i asa? Dumnezeu insa ne asezase lucrurile in cu totul alt mod.

Marturisesc ca am fost mereu o iubitoare de copii, un suflet deschis si apropiat de acestia si mi-am dorit ca de tanara sa-l am pe al meu. M-a bucurat nespus atitudinea sotului meu care-si dorea in egala masura acest lucru. Insa lunile si anii treceau fara copilul mult asteptat.

Ne-am casatorit si-am demarat cautarile cu si mai multa ardoare catre EL. Dupa multi ani de investigatii am fost diagnosticati cu infertilitate primara si-am apelat la proceduri de inseminare artificiala, care au fost fara rezultatul mult asteptat.

Acela a fost momentul cand am realizat, printr-o introspectie riguroasa, ca lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult in viata este acela de a fi mama si nu de a da nastere unui copil, chiar daca cel din urma m-ar fi implinit complet.

Asadar, in luna mai 2013 m-am prezentat in cadrul D.G.A.S.P.C. Bacau, Serviciul Adoptii pentru a afla care sunt pasii pe care-i voi avea de parcurs catre copilul mult dorit. Am beneficiat de o consiliere de vis, care mi-a trezit multe emotii si mi-a deschis noi orizonturi.

Ajunsi acasa, am pus totul pe hartie: beneficii, prejudecati, minusuri, cheltuieli, valori, vise, ganduri negative, dorinte, limite etc. Dupa multe calcule, am hotarat sa facem acest pas si sa adoptam un copil.

O saptamana mai tarziu am aflat ca sunt insarcinata!

Speriati, bucurosi, neincrezatori, emotionati si cu o sarcina cu probleme, am abandonat adoptia insa nu cu un sentiment de usurare, ci cu mult regret si neputinta. Noapte de noapte visam ca intru cu bebelusul in casa, de la maternitate si-n pragul usii ma intampina cei de la directie cu un alt copilas.

Coplesita de acest gand, am hotarat sa intrerupem procedura de adoptie.

Asa a fost adus pe lume Teodor („theos” si „doron” = darul lui Dumnezeu), care a fost un bebelus suficient de ambitios pentru a ne ocupa tot timpul, zi si noapte deopotriva.

Cand lucrurile insa au inceput sa se aseze, viata noastra in trei incepea sa prinda contur. In sensul ca am inceput sa iesim si sa ne mai bucuram si de alte aspecte ale vietii decat acelea ce presupuneau alaptat, schimbat scutece, alaptat, spalat, alaptat, gatit, adormit, alaptat…

Cred ca Teo avea 6 sau 7 luni cand am iesit la o terasa din apropierea casei, seara. Era atat de relaxant si racoare si el linistit incat parca traiam un vis. In mod intamplator, langa noi, era o aniversare. Admirand peisajul, am constatat ca sarbatoriti pareau a fi chiar niste cunostinte vechi, el fiind un fost coleg de-al sotului meu. S-a indreptat catre el sa-l salute. Stiam ca si ei se luptau de cativa ani cu infertilitatea, fara rezultat. Admirandu-l pe Teo cum se juca cu o fetita, ne-a soptit despre ea ca este adoptata si ca, marcati de povestea si evolutia ei, au decis si ei sa adopte un copil.

Seara a fost feerica: incepand de la locatie, lumini, oameni, stare si continuand cu povestea fetitei, fetita insasi si Teo care parea ca o adora.

Atunci ne-am cautat privirile si intr-o liniste a noastra, sotul m-a intrebat: „Ce spui, adoptam si noi o fetita?”…

Da!

Si din acel moment viata noastra s-a schimbat total.

L-am dat pe Teo la cresa la 1 an (avand bona pana atunci) unde s-a acomodat perfect si unde am realizat cat de mult iubeste copiii. Am inceput demersurile pentru a ne muta intr-o locuinta mai mare, o locuinta potrivita pentru a creste doi copii, astfel construindu-ne casa mult visata (pe care o aveam in planurile noastre muuult mai tarziu).

Ne-am mutat in ea si in luna ianuarie 2016 am refacut consilierea in vederea adoptarii unei fetite, pe data de 11 mai 2016 intrand in posesia atestatului de familie apta sa adopte.

In tot acest timp, am realizat ca EA este tot ce ne mai putem dori si ca Dumnezeu ne-a oferit atatea pentru a putea ajunge la EA.

Acum, desi nu o avem acasa si nici nu o cunoastem inca, EA este in sufletul nostru, este copilul mult visat, dorit, marturisind tuturor cu multa dragoste si emotie in suflet ca Dumnezeu mi-a daruit doua minuni: pe Teodor si pe Catinca…unul nascut de mine iar celalalt din inima mea!

cropped-d8a03ced4d83688159c44f39c958a386.jpg

Scrisoare catre TINE…

 Stiu ca intotdeauna mi-am dorit un suflet pereche, un suflet care sa respire odata cu mine, un suflet care sa ma caute necontenit cu privirea sa, un suflet care sa-mi rosteasca numele bland, care sa-mi incalzeasca pielea, care sa-mi mangaie tamplele, care sa ma ofere exemplu, care sa se simta ocrotit si rasfatat doar de MINE…

Si l-am primit…

In ziua aceea am stiut ca sunt un EU deplin. Zilele alaturi de sufletul meu au fost senine, vesele si calde. Am ras pentru prima oara cu adevarat, am cunoscut pentru prima oara iubirea adevarata, am fost pentru prima oara emotionata si am stiut tot pentru prima oara ca tot ceea ce simt si traiesc este un nou inceput pentru mine.

Timpul a trecut, si-atunci cand credeam ca dragostea este cea mai mare, in inima mea sadisem fara sa cunosc, un alt suflet.

Unul nascut din inima mea

Din dragostea mea nemarginita, din lacrimile mele de fericire, din veselia si voiosia mea, din inocenta cu care am invatat sa ma bucur de o zi de ploaie, de o floare roz sau de un soare bland.

Am sadit speranta, iubire, rabdare, daruire, credinta si mirare. Te-am visat si fiecare pas a fost cu o secunda mai aproape de TINE.

Am creat povesti si amintiri sfioase, am crescut emotii si priviri, am plantat o viata si-am parcurs un drum al nostru. Am simtit cum porii se inunda-n clipe de moment, am plans, am ras, am devenit un tot si un intreg.

Si-atunci cand ne-am gasit, am scris scrisoarea asta catre TINE ca sa retii ca esti a mea, ca esti cu totul facuta din MINE…